Crăciun mic, Crăciun mare

Luminile, mirosurile, programele festive comune, cele obișnuite și cele noi, emoțiile pe care le stârnesc - cea mai frumoasă și mai captivantă parte a anului, perioada așteptării. La capătul ei se află cea mai luminoasă zi, pentru care a meritat să așteptăm: Crăciunul. Care a venit din nou.

Alergăm, comandăm, așteptăm curierul, alergăm după curier, căutăm bani cash, ne trezim speriați în zori pentru că ne amintim că darul unuia dintre copii nu a ajuns și habar n-avem de unde îl putem lua, așa cum, de altfel, habar n-avem nici ce vom mânca în Ajun sau a doua zi de Crăciun… Aceasta este doar o zi obișnuită înainte de 24 decembrie. Cine are noroc are doar 1-2 astfel de zile, iar pentru cei mai puțin norocoși întreaga lună arată așa. Și totuși, odinioară era altfel.

Vă amintiți cum era sărbătoarea în copilărie? Nu observam stresul, bineînțeles că nu, simțeam doar un fel de emoție plăcută pe tot parcursul, mai ales în jurul zilelor de 22-23, când în calendarul advent mai rămăseseră închise doar una sau două ferestruici.

Știam că în zilele dinaintea Crăciunului, sau cel puțin în ziua de dinainte, și părinții noștri erau deja acasă, se găteau acele feluri de mâncare pe care nu le mâncam niciodată în nicio altă zi a anului și cele pe care, în copilărie, nici nu înțelegeam cum ar putea cineva să le mănânce (piftie?!).

Vă amintiți plimbările lungi din ziua de Ajun, când te puteai întâlni cu jumătate din oraș, pentru că, în mod interesant, toată lumea pleca atunci la o plimbare cu bunicii sau cu tata? Vă amintiți emoția din noi, pentru că intuiam că nu trebuia să ne plimbăm îmbrăcați în haine elegante și în combinezon fără motiv, iar acasă ne aștepta o magie? Pe drumul spre casă urmăream la ce ferestre strălucea deja bradul de Crăciun, pentru că era un semn bun: înseamnă că Moșul trecuse deja pe acolo.

Mulți mergeau în acea zi la sceneta de Crăciun, înainte de sărbătoare. Era o experiență minunată chiar și pentru cei care nu intraseră nici măcar o dată în biserică tot anul, dar nu ar fi ratat sceneta pentru nimic în lume. Era ceva în muzică, în textele înregistrate cu 30 de ani în urmă, care putea emoționa până și un copil foarte mic - și, bineînțeles, toate fetițele o invidiau pe acea fată mai mare și norocoasă care o putea interpreta pe Maria în acel an. Sau pe îngerul principal. Erau adevărate roluri de vis.

Vă amintiți când vă întorceați acasă de la plimbare/cinema/biserică și, în mod miraculos, rudele erau deja acolo, toată lumea îmbrăcată de sărbătoare, așteptându-i pe copii nu stresată de cină, ci cumva cu adevărat relaxată? Cel puțin așa li se părea copiilor. În culise, cu siguranță mai era cineva care împacheta de zor într-o cameră din spate, dar noi nu vedeam asta. Noi vedeam doar că tata dispărea dintr-odată „să vadă dacă totul este în regulă în sufragerie”, a cărei ușă, de altfel, era închisă de cineva doar o dată pe an, de Crăciun. Apoi știam că, dacă suntem foarte atenți, vom auzi sunetul pe care îl așteptasem toată ziua (nu, nu ne referim la bradul răsturnat, deși și asta se întâmpla, atunci cică „îngerii s-au izbit de el…”), clinchetul clopoțelului și muzica (în 8 case și jumătate din 10 se cânta Îngerul din ceruri, nu-i așa).

Și apoi vedeam pentru prima dată bradul de Crăciun și cadourile. La care visaserăm atât de mult și nu, nu ne referim doar la pachete, ci la atmosfera care ne înconjura acolo. Toți cei pe care îi iubeam foarte mult erau acolo, toată lumea era bine dispusă (cu excepția, poate, a unuia sau a doi copii care nu primiseră ceea ce ceruseră), toți râdeau și glumeau chiar și cu acele rude cu care, în restul anului, abia dacă schimbau câteva vorbe. Așadar, totul era perfect.

De ce v-am povestit toate acestea? Pentru că, probabil, părinții și bunicii noștri nu trăiau mereu această zi astfel; probabil că își făceau griji dacă va ieși bine ciorba de pește, dacă se va răsturna bradul, dacă toată lumea are toate cadourile, dacă va ajunge și celălalt văr până seara sau abia la sfârșitul sărbătorii - și am putea continua lista, iar acestea erau poate problemele mai mici. Dar noi, copiii, nu observam nimic atunci. Pentru că noi căutam doar magia și doar pe ea o vedeam, fiindcă asta ne arătau. Și tocmai de aceea ne străduim acum atât de mult, de aceea avem emoții și ne facem griji, pentru că vrem să le oferim propriilor copii ceea ce am primit noi de la părinții noștri. Un Crăciun senin și adevărat, de care își vor aminti mereu ca de cele mai frumoase zile.

Sperăm să reușiți și voi să faceți acest lucru, la fel ca pe toate celelalte lucruri pe care le-ați plănuit și pe care vi le doriți! Vă dorim un Crăciun foarte fericit, odihnă plăcută și cât mai multe clipe vesele petrecute împreună cu cei care sunt cei mai importanți pentru voi!