Ziua Sfântului Martin

Gâscă, vin nou, felinare - cam acestea sunt principalele lucruri pe care le știm despre această sărbătoare, de altfel foarte veselă și frumoasă. Dar mai sunt atât de multe alte lucruri care pot fi importante astăzi!

11 noiembrie este ziua Sfântului Martin. Și în prezent, și în trecut, mulți oameni o așteptau cu nerăbdare, fiecare din motivele sale. Pe vremuri, în această perioadă aveau loc în mod obișnuit mari petreceri și baluri; înainte să înceapă postul de 40 de zile până la Crăciun, oamenii sărbătoreau cum se cuvine. (Și probabil că mâncau și beau atât de mult, încât primele zile de post nu li se păreau deosebit de grele...)

Dar cum a luat naștere această tradiție? Cine a fost Martin și de ce trebuie să mâncăm tocmai gâscă în această zi?

Martin s-a născut în anul 316 d.Hr. (sau în 317), în Pannonia, într-o familie înstărită. La vârsta de 15 ani servea deja ca soldat, iar viața lui s-a schimbat la 18 ani. Potrivit legendei și însemnărilor, era un tânăr generos și extrem de bun cu toată lumea, iar în acel an era staționat în Franța, la Amiens. Era o iarnă rece și nemiloasă; foarte mulți oameni mureau de frig sau de foame, mai ales cei din păturile sărace. Martin încerca să împartă cu cei nevoiași tot ce avea, dar, la un moment dat, nici el nu mai avea ce să ofere. Astfel, într-una dintre cele mai reci nopți, când a întâlnit un cerșetor, și-a tăiat mantia în două și l-a acoperit cu ea. După aceea, se spune că a auzit în vis glasul lui Dumnezeu, iar câțiva ani mai târziu s-a botezat și a devenit extrem de popular. Atât de popular, încât în 371 au vrut să-l numească episcop de Tours, dar, din modestie, nu a vrut să accepte și s-a ascuns într-un coteț de gâște. Gâgâitul acestora l-a dat de gol, iar în cele din urmă a acceptat numirea. Toată viața lui a fost însoțită de minuni; a fost primul sfânt care nu a murit ca martir, ci și-a trăit viața în mare cinste și iubire.

Cât este adevărat și cât nu din cele de mai sus, nu vom ști niciodată. Cert este că prima mențiune scrisă despre această zi datează din secolul al XII-lea. În această zi se încheia anul țărănesc, slujitorii își primeau salariile, gâștele crescute peste vară puteau fi deja tăiate, iar vinurile noi erau gata.

Potrivit credinței populare, dacă cineva nu mănâncă gâscă de ziua Sfântului Martin, în anul următor va suferi cu siguranță de foame, dar, în plus, cu ajutorul gâștei - mai exact, al osului pieptului acesteia - se poate prezice și vremea din lunile următoare. Dacă osul este alb, va fi o iarnă cu zăpadă și plăcută, iar dacă este maro, ne putem aștepta doar la o vreme umedă și rece.

Și să nu uităm nici de vinurile noi, care, de asemenea, nu sunt legate întâmplător de această zi și nu pentru că Sfântul Martin ar fi fost un mare băutor de vin (deși, cine știe...). În noiembrie se încheie transformarea mustului în vin, iar în regiunile viticole mai importante, Martin este și patronul vinului nou. În această zi se începea consumul vinurilor din butoaiele noi, despre care se spunea că aveau și puteri vindecătoare.

Și de ce merg copiii cu felinare și de ce aprind atât de mulți oameni focuri?

Acesta este cel mai frumos mesaj al acestei zile și al Sfântului Martin însuși.

Vara a trecut de mult, zilele devin tot mai scurte și mai întunecate, dar Crăciunul este încă departe. În această perioadă este greu să vezi frumusețea și binele în toate, deși cea mai importantă învățătură a legendei Sfântului Martin nu este despre gâște și nici despre ascunsul, aparent amuzant, într-un coteț, ci despre faptul că a împărțit ceva cu un om nevoiaș atunci când acesta avea cea mai mare nevoie. A căutat ceea ce avea el și celălalt nu avea și, oricât de puțin ar fi fost, i-a oferit o parte.

Acesta este mesajul felinarelor, al luminii. Că simțim că ne-am săturat de întuneric și de ceață, că am vrea să ne întoarcem la căldură și lumină, doar că nu se poate și trebuie să mai așteptăm și Crăciunul. Când ne aprindem felinarul, nu luminăm doar propria seară, ci și seara celorlalți. Nu la fel de simplu cum o face soarele vara, ci acum trebuie să depunem și noi puțin efort, să-l ajutăm pe cel care vede lucrurile mai întunecate decât noi în acest moment. Iar dacă ard unul lângă altul multe astfel de felinare, poate chiar și un foc mai mare alături, atunci toate aceste lumini ne vor da putere atât nouă, cât și celorlalți și, oricât de siropos ar suna, vom găsi în noi acea lumină care va ține până la sărbători, când totul se va umple din nou de decorațiuni și strălucire.

Știm că aceasta este o interpretare puțin diferită a acestei zile și că nu obișnuim să vă scriem despre astfel de lucruri. Dar este o sărbătoare specială și sperăm să fie specială și pentru voi!

Și nu uitați vechea zicală: „Cine nu mănâncă gâscă de ziua Sfântului Martin va flămânzi tot anul, iar cine nu bea vin nou de ziua Sfântului Martin va înseta tot anul” - nu riscați, mâncați și beți pe săturate!