Muzica este necesară

Am auzit de multe ori povești despre cât de repede s-a liniștit un bebeluș când a auzit muzică sau cântece pe care le ascultase deja în burtica mamei. Cercetările au demonstrat că acest lucru este într-adevăr adevărat, iar efectele muzicii pot fi resimțite chiar înainte de naștere. Mai mult, potrivit unor studii, bebelușii care au ascultat peste 70 de ore de muzică clasică în ultimele săptămâni de sarcină erau mai dezvoltați la vârsta de șase luni decât micii lor colegi care nu fuseseră expuși niciunui stimul muzical.

Desigur, acesta nu este principalul motiv pentru care ar trebui să ascultăm muzică. Evident, scopul tuturor este să aibă un bebeluș sănătos, care se dezvoltă corespunzător, iar acest lucru este posibil și fără Mozart, aproape sigur. Dar dacă astfel putem ușura viața copilului nostru și, implicit, și pe a noastră, atunci de ce nu? Nu va face rău. Este posibil ca melodia pe care a auzit-o pentru prima dată să rămână undeva, în adâncul conștiinței lui, pentru toată viața, iar într-o zi să nu știe nici măcar de ce se simte liniștit și fericit când o aude.

Nu este neapărat nevoie să ascultăm muzică clasică; important este să fie o muzică ce ne relaxează și ne trezește o stare plăcută, veselă. Nu doar bebelușului nostru, ci și nouă, adulților.

Cu o melodie bine aleasă putem face minuni. Ne referim aici la acea minune în care simțim că nu mai suportăm plânsul, crizele și certurile copiilor mai mari, dar reușim ca, în loc să trântim ușa în urma noastră, să ne gândim la o soluție bună pentru toată lumea. Iar aceasta poate fi o melodie sau o piesă muzicală pe care o punem, începem să dansăm și să sărim pe ritmul ei, poate chiar să cântăm - dacă ajută… - și observăm că ceilalți ne urmează. Și, dintr-odată, o după-amiază foarte proastă devine una foarte bună. Ne eliberăm, devenim capabili să râdem unii de alții și de noi înșine.

Exemplul de mai sus demonstrează și că muzica este perfectă pentru eliberarea tensiunii. Știm, este o scenă demnă de o comedie romantică de familie, dar există ceva mai bun decât să dansezi împreună cu copilul tău în sufragerie pe muzica preferată? Iar cel mai bun lucru este că, în astfel de momente, cei mici ne văd așa cum ne simțim: liberi și bine dispuși. Se știe că este mai ușor să trăiești cu un astfel de părinte decât cu unul mereu obosit și morocănos. Nu-i așa?

Este un fapt că cei mici se dezvoltă cel mai mult în timpul activităților care le fac plăcere, de aceea muzica are pentru ei un efect semnificativ de dezvoltare a abilităților și a personalității. În plus, ritmul îmbunătățește capacitatea de concentrare și rezistența.

Dar chiar dacă nu privim lucrurile din punct de vedere științific, ci luăm ca reper exemplele din viața noastră de zi cu zi, să ne gândim cât de benefice sunt cântecul și poezioara pentru un bebeluș. Ne referim la simplul cântat, fără niciun fel de acompaniament instrumental.  De multe ori, chiar și cel mai puternic plâns încetează când bebelușul își aude părinții cântând - desigur, uneori amuțesc de uimire, mai ales în familiile mai puțin muzicale, dar, până la urmă, important este că amuțesc… Lăsând gluma la o parte, cântatul creează o atmosferă intimă, în care părintele și copilul se conectează mult mai strâns.

Muzica înseamnă bucurie. Să ținem cont de acest lucru, astfel încât să nu devină niciodată o sarcină, ci un joc, o distracție la care cei mici se alătură dacă au chef, iar dacă nu, doar privesc și ascultă ce se întâmplă. Nu contează dacă simțul nostru ritmic nu este perfect și nu-i nimic dacă, atunci când cântăm, vocea noastră sună astfel încât altcineva ar fugi plângând, pentru că atât noi, cât și copiii noștri ne vom aminti doar cum ne-am simțit cântând și dansând împreună.

Zoltán Kodály a spus că educația muzicală începe cu 9 luni înainte de nașterea bebelușului. Apoi s-a corectat spunând că, de fapt, începe cu 9 luni înainte de nașterea mamei… Și câtă dreptate avea.